jects, modern tapestry, graphician, 2d, mobile games romania, exhibition. artis

Laura Alecu

"texte"

 

Pluşul lui Viciu’

 

Când fumul neputinţei îmi intră în ochi

Pun mâinile pâlnie la gură şi strig:

-Viciu! Viciu!

Şi Viciu, întotdeauna pe-aproape,

Vine, cu paşi de pluş

Şi cu ochi la fel de pufoşi

Şi credincios…mă muşca de gambă.

…Şi simt că pluşul lui mă cotropeşte

Până aproape de miezul conştiinţei

Îmblănindu-mi orice revoltă

Cu devotamentul său.

 

 

Murind

Îmi dădeam seama ca brusc,

Toate problemele se rezolvaseră.

Muream tocmai când aş fi putut trăi

Fără probleme, la infinit.

Muream şi gândurile mele de-a dreptul remarcabile

Pluteau ca nişte baloane prin univers.

Murind mă realizam

Şi-abia acum toată lumea mă iubea.

 

 

 

Momentul patetic

 

N-aş vrea mai mor

Pentru că-i atât de patetic

Încât teamă mi-e c-aş plânge şi eu de plânsul tău,

De dorul tău, de somn, de toate

Şi-aş strica unul din cele mai importante evenimente…

Un moment când toate există numai pentru mine.

Voi fixa cătarea pe degetele mijlocii

Şi cu ochii întredeschişi

Voi ţinti spre picioare,

Relaxat,

Cuminte,

Pentru cât mai multe puncte.

 

 

 

 

Sabia lui Damocles

 

E-atât de-aproape de mine

Încât s-a sudat pe vertex

Ca un os tăios, alb,

Nelalocul lui,

Ca o coloană subţire,

Tubulară şi înaltă…

Şi trebuie mă mişc foarte încet

Ca nu cumva osul să-şi găsească un loc

Chiar în creierul meu.

 

Timpul

 

Cu dinţi moi şi mărunţi,

Timpul

Încearcă mă muşte de gât

Şi să-mi despartă capul de trup.

Strâng din dinţi ritmic

Să audă creierul că încă mai trăiesc

Şi-ncet, pe nesimţite, încerc mă refugiez în gânduri

Ca-ntr-un balon.

 

 

Neputinţa

 

Ca un calmar uriaş

Neputinţa mă ţine în braţe.

S-a încuibat în aerul meu

Şi mă sărută îndesat,

Umed şi lipicios,

Împotmolindu-mi iubirea.

Mă suceşte cum vrea ea,

Neputinţa asta a mea

De-a spune lucrurile pe care le simt,

Ca şi cum prea otrăvite ar fi

Sau prea parfumate

Sau prea aţintite.

 

Vâscoasă, neputinţa mă-neacă

Într-o neştiinţă de mine…

Plutesc la-ntâmplare-ntre zile

Aşteptând.

 

 

 

Revolta din insectar

 

Fatalitate.

Disperată încercare de-a schimba mersul aerului şi timpului într-o direcţie.

Fatalitatea  curge pe lângă noi ca un şarpe vâscos care-mi muşca cuvintele din gură;

Mă lasă cu mâinile atârnând prea lungi pe lângă corp, stupid de nefolositoare şi cu plămânii desumflaţi.

Uimitoare fatalitate îmi scoate ochii din orbite de mirare şi nu-mi vine cred

cât e de şireată şi de surprinzătoare; cum îmi stârneşte paradoxala revoltă de blăniţă cu care nu poţi face nimic; revolta ca un cap de râs împăiat, care-ar fi putut dar nu poate.

Revolta din insectar.

Constat.

Mă refac.

Şi-aştept următoarea revelaţie.

 

 

 

Coincidenţa

 

Ca o vulpe roşcată

Coincidenţa   linge pe gât

Strecurându-mi în urechi

Minciunile ei ameţitoare.

Devine un guler pe care să-l port la Paris

Gândindu-mă din când în când la Tarzan,

Cu ce viteză aleargă prin junglă

Şi cu ce mişcări dibace

Prinde vânatul.

Îmi bag visele-n Gallus

Să le fac portocalii

Doar ca câştig prietenia vulpii,

Pentru că atât de dulci sunt minciunile ei

Încât devin dependentă de ea

Şi-atât de mult o iubesc

Încât îi fac culcuş în subclaviculară

Şi-i speculez imaginaţia

Cu-atâta poftă,

Încât nu mai ştiu

Dacă am cultul vulpii,

Sacrificându-i chiar realitatea

În dorinţa mea de reuşită.

 

 

 

 

Dacă…

 

Sămânţ-ar încolţi

Dac-ai uda-o.

 

Mi se schimbă flora stomacală

Şi-mi determină tânjire în tot corpul.

 

Ce-aş mai fugi după tine

Dacă n-aş fi aşa insomniacă

Tot visând cum… şi când…

Şi străduindu-mă te seduc…

 

 

 

Ingerul cu stetoscop

 

Îngerul cu stetoscop

A venit mă consulte;

Mi-a pus stetoscopul pe omoplaţi şi-a zis:

-Creşte!

Mi-a pus stetoscopul pe ochi şi-a zis:

-Plânge?

Mi-a pus stetoscopul pe ureche

Şi-am început s-aud

Ce gândeşte îngerul la celălalt capăt al stetoscopului….

I-am pus stetoscopu-n traistă şi i-am zis:

-Vezi-ţi de drum!

Şi-abia atunci am înţeles că-i surd….

 

 

 

Prietenii

 

Şoarecii-mi sărută picioarele într-un mod ciudat

Şi foarte dureros, aşa cum se pricep ei mai bine

Şi calcâiele şi foarte repede şi mâinile şi zic:

-Săru’mâna!

Iar eu încep sa-i consider buni prieteni  de-ai mei

Şi să-i invit la serate dansante,

La care observ că-mi scuipă furibund pe covoare

Şi pe alte obiecte de preţ;

Căci chiar eu le-am arătat altădată

Locurile pe care-ar trebui le ocolească

Şi pe care ei tocmai le consumă.

 

Încep cred că-ntr-adevăr sunt nişte prieteni ciudaţi

Şi foarte plicticoşi

Şi nu ştiu chiar, de ce-am dat atâţia bani pe ei

Că nici măcar de cald nu-mi ţin

Şi nici măcar de foame.

 

Jumătate-jumătate 

Pe-un umăr e-un înger, pe-un umăr e-o pisică

C-o singură gheară, de fier, adânc ancorată în carnea mea…

O simt cum alunecă pe un braţ şi cum sfâşie carnea

De-a lungul;

Simt cum îmi despică din palmă cele cinci degete,

Cum oasele se revoltă;

Cum s-au săturat de umiditate şi de sânge,

Şi nu vor mucegaiască.

Pisica c-o singură gheară ca un cuiere de pus paltoane

Alunecă de-acum pe picior până-n praf

Unde-aştept să-i zdrobesc capul cu sapa

Fără mă gândesc că mi-e greaţă.

 

Pe-un umăr e-o rana

Pe-un umăr e-altă rană..

Nici n-am simţit când îngerul mi-a ars cealaltă jumătate,

Uitând de-atâta grabă sa-mi lase o pereche de aripi

Chiar rupte fiind,

Că pentru zborul meu la joasă înălţime

Unele peticite

Ar fi cum nu se poate mai nimerite

 


 

| home | resume |"texte" | drawings | objects | paintings| tapestry |other activities|